Împreună cu oameni speciali am reușit să construim o căsuță călduroasă pentru Aniko și Albert, o familie săracă din comunitatea de romi din Tărian, jud. Bihor.
Vă mulțumim pentru tot sprijinul pe care ni l-ați acordat și pentru fiecare donație! Povestea acestei familii are și momente frumoase datorite vouă.
Pentru cei care nu îi cunosc, cei doi au avut o viață grea, încă din copilărie au fost încercați de probleme.
Aniko a fost abandonată de părinți când era doar un bebeluș (ea având la naștere o greutate foarte mică și născându-se cu picioarele strâmbe – boala varus equin) și a crescut într-o casă de copii până la vârsta de 4 ani, când a fost luată de bunici care i-au purtat de grijă până s-a căsătorit, la 24 de ani. Albert, s-a născut într-o familie de romi fără posibilități și cu multe greutăți.
Împreună au doi copilași, Maria de 9 ani și Marius de 8 ani, doi școlărei silitori și cuminți, nelipsiți de la școală. Aniko îi susține, chiar dacă e vreme bună sau rea, chiar dacă au lipsuri sau nu au ce să mănânce în unele zile, ea îi trimite la școală pentru că este conștientă că doar învățând pot să își depășească condiția socială. De când a început programul de After School implementat de Dorcas Romania prin CCB în comunitate cei doi participă cu zi de zi la programe.
Atât Albert cât și Aniko nu au o educație, nu știu să scrie și nici să citească, fapt ce face să fie aproape imposibil pentru ei să își găsească un loc de muncă unde să fie angajați. Pentru a avea o pâine pe masă Albert adună fier vechi pe care mai apoi îl vinde, iar Aniko lucrează cu ziua la oamenii din sat, la grădinărit și curățenie, atunci când este chemată. Pentru că este o persoană de încredere și corectă, vecinii din sat o cheamă la lucru. Ea face parte și din proiectul de reintegrare socială a femeilor defavorizate, implementat de Dorcas România în colaborare cu CCB în localitatea lor, prin Centrul Sukhar Tărian. Aici Aniko învață atât croitorie cât și cum să aibă grijă mai bine de familia ei și să își crească frumos copiii.
Casa în care locuiesc au cumpărat-o după ce s-au căsătorit cu o sumă modică dar aceasta nu putea satisface nevoile unei familii. Locuința, formată din două camere, se afla într-o stare accentuată de degradare, având nevoie urgentă de restaurare. Cărămizile improvizate din pereți au început să cadă, unele geamuri erau sparte iar prin acoperiș ploua înăuntru. Iarna, chiar daca se făcea foc, era foarte frig, pe jos nu existau decât pământ iar mobilierul era într-o stare jalnică. Locuința nu avea baie și nu exista nici apa potabilă.
Acum cei patru se pot bucura de noua căsuță și de un loc călduros. Cu acest sprijin Aniko și Albert pot să continue să lupte pentru copiii lor având speranță că schimbarea este posibilă.
