Ioana este una dintre femeile din comunitatea de romi a satului Tărian care are o poveste de viață impresionantă conturată de greutăți dar și de binecuvântări și reusite.
Deși a avut multe momente grele în viață, a reușit să le depășească și să fie o persoană exemplară în comunitate.
S-a născut într-o familie cu mai mulți copii iar la vârsta de 1 an jumătate a suferit o arsura foarte gravă la mâna stângă. În urma acestui accident a fost 3 luni în coma.
În acest timp, cât ea a fost spitalizată, părinții ei nu au căutat-o, mama ei fiind însărcinată cu un alt copil. A fost lăsată în grija lui Dumnezeu care i-a purtat de grijă în fiecare moment.
După ce a ieșit din comă, părinții au luat-o acasă unde a crescut împreună cu ceilalți frați, însă a trăit mereu cu povara handicapului pe care îl poartă până în ziua de azi.
Tot datorită dizabilității ei, părinții nu au dat-o la școală, cu gândul să o protejeze de copiii care și-ar fi bătut joc de ea. Astfel, nu a învățat nici să scrie nici să citească până când, în cadrul proiectelor sociale din Girișu de Criș implementat împreună cu Dorcas Aid România, s-a organizat o școală pentru adulți. Aceasta a fost ocazia ei și a altor persoane din comunitate de a învăța elemente de bază.
Ioana s-a căsătorit și, deși a avut sarcini cu probleme, a adus pe lume 3 copii. Înțelegând importanța educației, a ales să își dea copiii la școală. În momentul actual, băiatul ei urmează cursurile unei școli profesionale din Oradea, realizare ce face familia fericită.
Cursurile de croitorie ale Centrului Sukhar, a început să le urmeze încă de la începutul proiectului și, chiar dacă nu știa deloc să coase și chiar dacă dizabilitatea ei nu o lăsa să își folosească mâna stângă decât în mică măsură, nimic nu a împiedicat-o să ajungă una dintre cele mai pricepute cursante ale Centrului nostru.
A îndrăgit croitoria încă de la început, dar și atmosfera de la întâlnirile noastre și după cum spune ea, când vine la Centrul Sukhar "se relaxează și uită de toate problemele”.
Ioana a participat la toate fazele proiectului, atât la cusutul hăinuțelor dar și la săndăluțe.
Dintre toate femeile care au lucrat, doar Ioana a putut să decupeze pielea din care au fost făcute încălțămintele păpușii, deoarece era o munca migăloasă, pentru care era nevoie de o dexteritate deosebită.
